Archive | Aprilie 2014

Grijă la reclame

Ce grijulii sunt știriștii și reporterii Pro TV să nu facă reclamă unui „spital de stat din Capitală” (adică Spitalul de Arși)!

În schimb, cu cât entuziasm au făcut, dimineață, ditamai reportajul despre grădinițele particulare Arc-en-Ciel, spunând și care e programa, programul, tarifele…

„Cine se scoală de dimineață…”

…lucrează în agricultură sau e muncitor în uzină. Dacă nu cumva e gunoier sau salahor.

Cei ajunși departe nu s-au sculat de dimineață neapărat, nu se scoală de dimineață și nici nu se vor scula de dimineață vreodată „ca să ajungă departe”.

E drept, ei se culcă târziu (poate chiar dimineața)

Bref, încă un proverb tâmpit, dacă nu e luat strict ad-literam, cu amendamentele necesare: depinde la ce oră decolează avionul.

Vrei să demonstrezi că ești țoapă? Ia-ți un Jeep

O cântăreață cu voce puternică și interpretare, vorba cuiva, cu gura lată – adică ușor vulgară, joi seară, parcând  la magazinul săracilor de la Orhideea.

Vii cu Jeepul la Carrefour?

Emisiunile culinare

… de la televizor au un mare cusur (nu ar fi singurul, dar…): ne arată cum molfăie unii și alții ceea ce se gătește. Cu plescăieli, mugete, cu ochi dați peste cap și exclamații cretine.

E ilustrarea perfectă a bancului din anii 80:

„Copii, dacă sunteți cuminți, duminică vă duc la Cofetărie. Să vedeți cum mănâncă oamenii prăjituri”

De multe ori treaba e atât de grețoasă, încât ar fi nevoie să se strecoare între imginile astea și unele ce să înfățișeze niște bicarbonat de sodiu sau emetiral.

Cum e oare să stai blocat în fața televizorului și să te uiți – nemișcat, incapabil să faci altceva  – cum se îndoapă alții? N-ar fi frumos un film despre astfel de telespectatori?

Știre despre nimic

Dacă spun „știri despre nimic” nu e chiar exact, ar fi corect „știri despre nimicuri” – dar prefer singularul, care poate fi modelat oricum.

Ieri s-au încheiat, la Brașov, zilele Junilor , cu o defilare călare, prin centru și în Piața Sfatului. Frumos, facebookul a ilustrat entuziast evenimentul, (pagina „Brașov, oraș al sufletului  meu”, mai ales). dar a apărut și televiziunea (ghici care). Despre ce să vorbească la 7 dimineața? Cum să dea o știre despre un eveniment ca acesta în care să nu fie și ceva macabru? Cum, n-a murit nimeni? Atunci, măcar ceva morbid.

Formularea a fost așa: „Din păcate, frumoasa manifestare a fost umbrită de câteva evenimente….”. Și care au fost evenimentele acelea? Că o fetiță de 6 ani și-a luxat o încheietură a unei mâini, pentru că s-a speriat de un cal și a căzut.  Mă întreb cum de au rămas doar la nenorocirea asta care a umbrit frumoasa manifestare? Păi e singura care li s-a raportat de la spital, unde părinții au refuzat internarea (medicii spunând că nu e absolut nimic grav).

Merită să pierdem timpul cu astfel de știri, nu? Altfel, cred c-ar fi fost și alte evenimente care să fi umbrit frumoasa paradă: câte fire de praf au intrat în ochii spectatorilor, câți au clipit mai des pentru că strălucea soarele, cîți au inhalat firele de praf care n-au intrat în ochii altora, câte unghii s-au rupt…

da, au mai adăugat că la umbrirea evenimentului au contribuit și caii, care s-au speriat de atâta omenire venită să caște ochii la ei.

Astfel văzând lucrurile, aproape că am trecut cu vederea cele spuse de bibliotecarul din petroșani, Avram Iancu pe numele său, care vrea să treacă înot Canalul Mânecii; ca să fie în formă, el bea zilnic lapte de mamă. Acesta e amănuntul inedit care nu apare în știrea ce a circulat acum o luină prin ziare. Nedeștepții de ziariști proteviști n-au detaliat amănuntul. Mama cui?  Ce bebeluș e lipsit de hrană ca să se antreneze bibliotecarul? Cum a stabilit afacerea, în ce termeni? Cum bea laptele respectiv? De ce?

„…imaginația e lipsită de simțul ridicolului. Imaginația este realitatea liberă.  …  Uneori seamănă cu amintirea, e re-creere, e ca o traducere izbutită, dar mult mai încăpătoare, inventează timp, taie distanțe, te lasă să-ți însusești prin propria voință inaccesibilul”

Ghici cine a zis asta…

Pâine delicioasă

Cum naiba să începi o reclamă la o pâine fabricată industrial, „vă recomandăm pâinea pentru copii X, pentru că e delicioasă”?

Înainte de toate,  de ce o fi trebuind să fie înlocuit cuvântul „gustos” cu „delicios”, nu pricep. De sunat, sună destul de rău, seamnănă cu lipicios. Îjn materie de mâncare, lipicios nu prea e neapărat un avantaj. Apoi, și-acum vorbim serios, delicios nu e orice aliment, nu oricând, nu pentru oricine. Delicios e un superlativ care nu se folosește pentru orice.

Dar a spune despre pâine că e delicioasă nu pate fi decât de un cretinism rar. Mai ales când e vorba despre o pâine fabricatră industrial. Pâinea, în sine, are darul de a fi doar baza pentru alte mâncăruri pe care să le pună în valoare, ea fiind aliment în sine doar în sărăcie. Poate fi bună, indispensabilă, gustoasă –  dar delicios e doar un preparat care demonstrează simțul artistic al bucătarului (gastronomia fiind artă, ceea ce nu mai trebuie demonstrat) – un anume bucătar – eventual,  ori o trufanda, niște fructe sau legume dintr-un anumit soi, crescute într-un anume loc – deci, nu pate fi decât ceva rar, obținut cu greu și aflat într-un context anume. Care-ți încântă, pe rând și laolaltă, toate papilele gustative, care te face să visezi, să savurezi, să te lași fermecat.