… că mintea, este, totuși, parșivă

Voisem să spun „inteligența”, dar parcă, mi se pare mie, aia e doar o parte componentă. Când se spune despre cineva că e inteligent, sună a scuză – parcă mereu urmează un „dar”, ori ca o justificare. Pe lângă inteligență (care e ceva mai mult decât istețimea), mintoșii (vorbă care întotdeauna a sunat ca o laudă plină de admirație, să recunoaștem) mai au câte ceva.

Talent, de pildă.

Dar oricât de mobilată ar fi mintea cuiva, tot tinde să se adapteze mediului și nu să fie independentă (nu știu dacă, nu cumva, o minte care nu ține seama de mediu o ia razna – dar și aici, ca și în alte situații, probabil că e vorba despre nuanțe, despre circumstanțe, despre doză, despre măsură)

Am mai spus cândva că, dacă stai prea mult într-un anturaj format din proști, oricât de deștept ai fi, tot te prostești. Fiind așa, nu prea mai sesizezi portițele de ieșire sau, când se întâmplă așa, nu te tentează sau chiar le ocolești cu bună știință. Poate sună prea abrupt. Proști? Bine, atunci nu proști, ci doar mărginiți. Cu preocupări

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: