În sfârșit, un Papă care spune răspicat: „Scrieți cu diacritice!”

Înainte de Paști a circulat frenetic pe Internet fotografia lui Francisc I, care cică ar fi zis aceste vorbe:

„Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos.
Uciderea lui de Paste nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament.
Este un ritual sângeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță.
Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare. ”(Papa Francisc)

Textul acesta era însoțit, peste tot, de același titlu și cam același comentariu: „În sfârșit, un Papă spune „nu mâncați miel!”. Pe facebook, au apărut și argumentele (că nici evreii din vechiul testament nu mâncau miel, ci pește. Că peștele, mă gândesc, nu are suflet, spre deosebire de miel….)

Iată doar câteva adrese, din bogata colecție:

http://traieste-vegetarian.blogspot.ro/2014/02/in-sfarsit-un-papa-spus-nu-mancati-miel.html

http://danielroxin.blogspot.ro/2014/04/papa-francisc-nu-mancati-miel-de-pasti.html

http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/98629

http://inspatelescenei2012.blogspot.ro/2014/04/papa-francisc-nu-mancati-miel-de-pasti.html

http://totulpentrusuflet.wordpress.com/2014/04/14/in-sfarsit-un-papa-a-spus-nu-mancati-miel-de-pasti-papa-francisc/

N-am înșirat „bibliografia” de flori de măr, ci ca să-mi arăt surprinderea că nimeni, dar nimeni, nu citează o sursă, citatul neexistând pe nicio agenție de presă (serioasă au ba), nici la Vatican.

Oameni serioși, chiar ziariști (c are ar trebui să aibă microbul cercetării dincolo de orice părere personală), au preluat povestea, zicând chiar că „si non e vero…”

Și-atunci, ce facem? Unde va duce nebunia mistificării și a acceptării unor minciuni drept adevăruri doar pentru că ne plac și doar pentru că ne convin? Că omul de rând cade în capcană, e de înțeles. dar ceic are ar trebui să-și respecte meseria, ar trebui să facă precizările de rigoare: e literatură, ne place chiar dacă…, am fi vrut să fie…

Și așa începuturile mistificărilor sunt făcute de ceva vreme (cam de când există rețele de socializare) cu „maxime” stupide atribuite unor mari nume ale culturii universale, de poezii cretine atribuite ba lui Topîrceanu, ba lui Coșbuc, ba lui Eminescu.

Putem să-i atribuim oricărui personaj orice ne trece prin cap. „Dacă pe mine nu mă ascultă nimeni, sigur că vorbele acestea, puse-n gura unui om celebru și influent, vor ajunge să facă înconjurul lumii”.

Prin urmare, de ce n-am putea crede că Papa însuși ar fi zis, într-o latinească fără cusur, „Scrieți cu diacritice!”?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: