Archive | Mai 2014

Fără

Azi e Ziua Internațională Fără Tutun

Internaționalizarea lui „Fără”, în diverse forme. Nicio masă (intyernațională) Fără pește, Nicio Zi (internațională) Fără tine… și așa mai departwe…

Dar Ziua Internațională Fără „Fără” când va fi?

Sau, mai degrabă, Ziua Internațională (Universală) Fără Prostie, se poate?

Ceva de citit cu atenție

Articolul acesta este preluat de pe minunatul site „La France pittoresque”. Publicat chiar azi.

Académie française contre Larousse :
le match des néologismes

Les linguistes du Petit Larousse 2015 ont ajouté 150 nouveaux mots sur un total de 62 500. Si le pourcentage de néologismes est faible, environ 0,2 %, leur choix n’est pas anodin. Le dictionnaire, créé il y a 110 ans par Pierre Larousse pour « instruire tout le monde et sur toute chose », possède une influence certaine sur la pratique de la langue par les francophones. Deux tiers des Français l’utilisent régulièrement.

Le comité de sélection du Petit Larousse suit une doctrine établie depuis plusieurs années. Le dictionnaire doit s’enrichir des nouvelles expressions nécessaires à la compréhension d’un monde en perpétuelle évolution. Le bon sens dicte ses choix. Qui employait le mot télévision au début du XX siècle ? Personne. Comment nommait-on le virus du Sida avant qu’il ne fût découvert ? Une question évidemment sans réponse.

Le dictionnaire de l’Académie française, lui aussi, n’est pas hostile à la nouveauté. Maurice Druon, dans son avant-propos au deuxième tome de la IXe édition, a défini le travail inlassable et minutieux que demande la confection d’un ouvrage linguistique de référence : « … C’est une démarche de longue haleine, où chaque pas rencontre une embûche, une rigole, un caillou. La langue comme la mer, toujours recommencée… »

Le rythme des ajouts de l’Académie française est plus mesuré
Le rythme des ajouts — et exceptionnellement parfois des retraits — décidé par les membres de la Coupole diffère. Les Immortels se donnent le temps de peser et de soupeser leurs décisions. C’est un travail de Romain. La refonte du présent dictionnaire de l’Académie a commencé en 1986. Elle suit le fil des lettres de l’alphabet. Les Académiciens en sont aujourd’hui à la lettre « R ». Trois tomes ont déjà paru, débutant à A et finissant à Quotité.

Bien que considérés comme conservateurs, les Académiciens ont ajouté quelque 28 000 mots — sur 60 000 — en un quart de siècle. Néanmoins, piliers indestructibles du « bon » français et de son parfait usage, les Immortels, pour défendre la langue de Molière, suivent une règle non écrite quand il s’agit d’accueillir un néologisme. Les termes étrangers sont intégrés au dictionnaire avec plaisir à condition qu’ils soient bien ancrés dans l’usage courant et qu’il n’existe pas d’équivalent français rendant compte de la même réalité. La différence entre les deux dictionnaires est donc plus ténue qu’on le pense habituellement.

À titre d’exemple, nous avons pris cinq nouveaux mots du Larousse 2015. Candidater, psychoter, tag, viralité et zénitude n’ont pas reçu l’onction de l’Académie. Les trois derniers cités seront peut-être dans le prochain tome du dictionnaire académique. Les Immortels travaillent actuellement sur les dernières lettres de l’alphabet, de R à Z.

On peut gager que la zénitude aura beaucoup de peine à remplacer l’excellent « sérénité ». Psychoter ne devrait pas remplacer s’angoisser. Enfin le cas de candidater a déjà été réglé. Un mot nouveau postule… mais ne « candidate » pas.

Bertrand Guyard
Le Figaro

Probleme de fonetică

E Ardeal, acolo a existat Horea, adică încă mai există (nu prea des) acest nume. Mă gândesc la poetul Ion Horea, la fratele său, Mihai Horea, pictorul.

Cu toate astea, deși numele Ardeal e rostit ca atare, iar Horea e rostit chiar așa, și nu „Horia”, alte cuvinte-s miorlăite: cafeaua e cafia, telemeaua e telemia, perdeaua e perdia, șoseaua e șosia.

Nu-mi explic.

Ce ziceam acum trei ani

… timp în care nu s-a schimbat nimic

Oare cum pot fi exemple convingătoare pentru apărarea drepturilor de autor nişte artişti precum cei de la Alb/Negru, vărul Săndel ori Bodo ?

La TVR2 s-au văitat că, din cauza piratării, le-au scăzut vânzările drastic. Tare aş vrea să-i cunosc pe cei care piratează masiv creaţiile lor (o spun fără ironie), după cum mor de curiozitate să ştiu cine cumpără albumele unor ăăă… artiste precum duduile de la Trident (etc, etc, etc)… Oare despre ce vorbim?

Despre ciclism

Degeaba sunt tobă de carte (mai greu cu româna, dar…) Hovco, Ciocan și care mai e – dacă doar bombăne monoton tone de date, tot plicticoși sunt.

Când au plecat Heckle și Jeckle, Radu & Radu, adică Naum & Banciu de la Eurosport, a fost rău. Urmașii erau aerieni: nu știau decât câte ceva despre ciclism, nu despre cicliști, iar despre fiecare tur (mă rog, atunci îl urmăream cu precădere pe al Franței)  – din punct de vedere geografic, istoric, social etc – nu știau mai nimic. Cât despre pronunția în limba resopectivă… o comedie întreagă…

După mulții ani deja trecuți, se pot face câteva bilanțuri. De unde-l criticasem pe Manolo foarte tare – mai ales pentru că încerca, fără succes, să-i imite pe înaintași, am ajuns să-i apreciez și prezența, și prestația. Păstrând, deisgur, proporțiile: tot nu știe să pronunțe corect destule nume și denumiri și nici tobă de carte în materie de ciclism nu e. Dar ultima parte aproape că nu mai contează: știu destule cei de lângă el. Dar Manolo are un dar special: știe să creeze tensiunea necesară urmăririi unei curse de anduranță (și pentru telespectatori, nu doar pentru cicliști ori comentatori), are umor, a început să se pună la punct cu documentarea – asta și mulțumită cărțoaielor primite de la organizatori, desigur. (Prost e, evident, că dă rețetele „vizual”, dar doar pentru colegi – nouă ne spune să căutăm pe you tube… vai, mama!)

Bref: fără Manolo (Terzian, că am uitat să zic), cursele-s de neurmărit. Ceilalți reușesc să fie soporifici și, dacă nici atât nu reușesc (dar rar așa ceva), sigur sunt plicticoși. Și tonul, și discursul sunt profund neprielnice – când e vorba despre transmisii ce se întind pe mai mult de jumătate de oră. Oricât ar fi de frumoasă cursa în sine, fără un pic de „conflict”, de schimbări de ton, de ruperi de discurs, de varietate a temelor abordate – la revedere!

Reclame

Nu-mi explic dacă e vorba doar de prostie sau doar de lăcomie atunci când e folosită aceeași persoană pentru reclame la trei produse diferite.

De la școală se știe că imaginea cuiva trebuie identificată cu un singur produs. Dacă aceeași persoană (încaltea, și antipatică pe deasupra) apare în trei reclame diferite – confuzia e asigurată.

Așadar: e prostie, e lăcomie saue șarlatanie? Sau toate la un loc și, dincolo de lipsa de respect față de public, înseamnă că mai e ceva. Să fie spălare de bani?

Deci – publicitarii-s proști și cântăreața Măruță e lacomă: Lidl, banca nuștiucare, șamponul X.  Dar dacă mai cotrobăim, poate mai apare în vreo reclamă.

Amestecate

Cum dau de greu, cum încep toți borfașiii să se îmbolnăvească. Dacă nu ține cu bolitul, scot la înaintare copilașii – care seara, cu lacrimi în ochi, întreabă unde e tăticul. Copilași care nu există în discurs atunci când tăticul  face matrapazlâcuri sau când scuipă vorbe de dispreț către prostime. Nu întreabă, cu lacrimi în ochi „de ce ești, tati, japiță?”.
Nemernicii-și permit să amestece, subit, familia în treburile „de oameni mari”, când  – cel puțin teoretic – lucrul acesta îi este complet interzis omului de rând. Da, în țara asta în care dublul discurs e sport național, cam așa fac toți cei care „se descurcă”. Oriunde în lume nu se amestecă treburile de acasă cu cele de la serviciu. Aș avea chiar ce povesti.