Documentarele plimbărețe

S-au înmulțit documentarele „de călătorie” care ridică în slăvi croazierele pe mare. Să fie un semn că a scăzut cererea?
Toate bune și frumoase, ni se arată cât lux, cât alcool gratis, câtă mobilă stil, câte opere de artă, câți majordomi are fiecare călător, câte mese, câtă înghețată la discreție, câte distracții, câte-n lună și în stele – mai puțin traseul (fiecare port are un pliant de prezentare, cât mai turistică posibil și basta). de coborât, se coboară pentru „shopping”. Cel puțin, așa reiese din prezentare. Cu toate astea, pe alocuri mai vezi și câte altceva: un recital de muzică tradițională din orașul X ori prezentarea în trei fraze a unui oraș întreg (cu exact aceleași clișee ca în alte trei filme documentare diferite, dar ce se referă la același oraș)

Frumos, tentant.

Totuși: în afară de personal și de prezentatoare, nimeni nu e tânăr. Toți călătorii bat bine spre 80 sau chiar 90 de ani, dacă nu cumva sunt uzați înainte de vreme.

Dar lucrul care m-a alarmat cu multă vreme înainte de a auzi de nefericitele întâmplări ale unor vase de croazieră, e această cină cu căpitanul navei, devenită în timp un adevărat show, care-mi arată că toate aceste croaziere nu-s decât niște „aventuri” de operetă. Evident că și acest lucru e foarte bun –  de ce am lua orice lucru în serios? Dar opereta a ajuns și în treburile serioase. O navă, cred eu, chiar dacă transportă niște oameni puși pe distracție, e un lucru serios.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: