Archive | Octombrie 2014

Aragaz

Nici n-a venit bine frigul și deja plătim aer în loc de aragaz. De ce-l înjuram noi doar pe Ceaușescu, de vreme ce cretinii care făceau mizeriile astea-s bine merci?
Am pus la cuptor o budincă ce se face în 25 de minute, cu ochii pe ceas. Toată vara am făcut din budinca asta, niciodată n-a fost gata mai devreme sau mai târziu de 25 de minute.
Azi mi-a luat 45 de minute! După 25, arăta de parcă abia o pusesem în cuptor (deși-l lăsasem la încălzit, să fie cum scrie la carte).
Pe nemernicii ăștia cine-i mătrășește, că m-am cam săturat?!

Tinerii manageri de azi

Tinerii manageri de azi cu apucături comunistoide (orice sărbătoare trebuie neapărat să devină grețoasă, osanale și auto-osanale, totul trebuie făcut heirupistic, ideile oamenilor nu contează, toți trebuie să ridice plăcuțele portretului unic, tot ce facem nu e pentru ceilalți, ci pentru șefii șefilor „noștri”) duc cu gândul spre două explicații:
– ori apucăturile astea se transmit genetic, ei netrăind vremurile „de atunci”
– ori toți semianalfabeții ajunși în funcții de conducere reacționează identic, indiferent de orânduire, condiții sociale, politice, economice.

David Esrig ist ein rumänischer Regisseur

Azi, TVR1 a reluat ediția din 2011 a emisiunii „Profesioniștii”, în care invitatul Eugeniei Vodă a fost David Esrig.
Multe de comentat (au trecut trei ani și nimic româno-bavarez nu s-a întâmplat, deși există o comisie guvernamentală româno-bavareză… și așa mai departe).
David Esrig a fost premiat de Casa Regală a României, toți vorbesc cu respect, toți se reped să se pozeze cu el… și totuși…
Și totuși, când școala noastră de teatru scoate an de an mai mulți cronicari de teatru (și film) decât văd locuitorii acestei țări piese de  teatru (și filme), cum e posibil ca nici măcar pe Wikipedia românească să nu existe un articol, cât de mic, despre David Esrig? I-o plesni cuiva obrazul?

http://de.wikipedia.org/wiki/David_Esrig

Oameni fără

Cel mai rău pe lumea asta e să dai peste oameni fără simțul umorului. Îndeobște, lipsa acestui simț esențial îi privează pe aceia de multe alte lucruri minunate. Dar, mai ales, îi oprește de la a înțelege mult și multe, în profunzime. Și asta pentru că lipsa simțului umorului e însoțită, obligatoriu, de lipsa simțul ridicolului și de un prea-plin de sine.
„J’ai composé cette histoire – simple, simple, simple,
Pour mettre en fureur les gens – graves, graves, graves…”

Drepturi egale

De muncit, oamenii pot munci fără probleme, din greu, până la 65 de ani, fără să poată ieși la pensie mai devreme (decât în niște condiții… de mai bine renunță). Dar uite că, la zdup, condamnații de peste 60 de ani au voie la reduceri de pedeapsă „din motive de vârstă”.
Cei care muncesc cotizează pentru pensie (inclusiv pentru ca celor de la zdup să nu le lipsească nimic). Altfel, drepturile-s egale.

Ghici ciupercă…

Când vrei să faci schimbări majore – după ureche, fără pic de analiză și fără a cunoaște cât de cât domeniul de activitate – într-o instituție care se află în vârful clasamentului, înseamnă că
a) vrei să distrugi intituția respectivă
sau
b) locul I e, totuși, o minciună

Sub acoperire

Măi, dar pe analfabeții sub acoperire (de șefi) cine-i demască? Pentru că ăia la televizor se bat pe ciolan, și-ntre timp se duc dracului instituțiile țării (mă rog, ce-a mai rămas din ele). Ce mi-s anii ’50, ce mi-s anii 2004-2014, tot ăia cu 4 clase conduc ditamai instituțiile – să răspundă comenzilor de partid contează. Atât.