Archive | Noiembrie 2014

„Iconică ca și imagine”

Un nene, expert în comercializarea „Cumințeniei pământului”, zice (la tvr2) că opera aceasta este „iconică ca și imagine”.
A nimerit la fix atât cacofonia, grijuliu, totuși, să se „ca și”-uiască, cât și pleonasmul. 😛

Anunțuri

Cinstit vorbind

Cinstit vorbind, cel mai bun staff de campanie a lui Johannis a fost cel al lui Ponta. Fără neghiobia celor de acolo – cu însuși VP în frunte, situația n-ar fi fost cea de acum. Pe locul al doilea a fost Johannis însuși, atunci când a acționat conform propriilor principii („decât să fiu mârlan, mai bine pierd” și „oare președintele Băsescu i-a prostit pe români când v-a numit prim-ministru, dle Ponta?”)
Nădăjduiesc că nici echipa ACL-istă n-o să se umfle în pene, dar nici PSD-iștii să nu înceapă să spună că au făcut special toate porcăriile

După vot

Niște cetățeni analiști spun că, în sfârșit, iată, românii arată că, votând un etnic, dovedesc că… Păi stai puțin: la începutul revoluției din 1989, pe cine au sprijinit românii?

Promo

E bine să te uiți la Apropo tv: ai ocazia să vezi cât de veseli și plini de ei sunt agramații care ne servesc reclame

Politici de comunicare

Cum spuneam: nesimțirea pe post de politică de comunicare e pur românească. Am zeci de abonamente la ziare online străine și nicăieri nu există așa ceva. Publicitatea agresivă, stilul cerșetorului care se agață de tine, ți se bagă-n suflet ca să-i dai banul, atenția, ce-ți cere. Nu poți citi un articol din Gândul, pentru că-ți urlă în urechi tot felul de promo-uri pe care nu ai de unde să le oprești. Chiar dacă-s îndemnuri „de bine”, e bine să afle cretinii că binele făcut cu forța e o inepție.
Lucru acesta mă duce cu gândul la politica generală – a guvernanților, a celor ce conduc instituții: „lasă, știm noi mai bine ce e bine pentru tine”, căci și cei ce au ajuns acolo vin tot din rândul populației care vede doar paiul din ochiul altuia și se comportă așijderea.

Les amis de mes amis

Les amis de mes  amis musai să fie și mes amis, chiar dacă-s tâmpiți? Căci, mă gândesc, ei s-au amicit în anumite conjuncturi, au copilărit împreună, de pildă, și – se știe!  – toți copiii sunt adorabili și minunați, abia deveniți adulți virează brusc spre imbecilitate…