Archive | Ianuarie 2015

Mica nedumerire…

Ieri am tot auzit ceea ce s-a spus dintotdeauna: că Eminescu a fost un geniu, completând nu foarte lunga listă a posesorilor celei mai înalte înzestrări spirituale: Einstein, Michelangelo, Beethoven etc, etc.
Azi aflu, de la teleshopping, că și tigaia drycooker e genială

Anunțuri

Șoricelul și elefantul, pe pod

Mă tot gândesc de ceva vreme (nu puțină) că occidentul în general (americanii, în special, dar ei sunt copiați de zor de europeni) suferă de sindromul John Wayne. Probabil că, științific, i se spune altfel, dar John Wayne e cunoscut de aproape toată lumea, deci e ușor de explicat tuturor: JW ajunsese să creadă că este și în realitate la fel de minunat – viteaz. drept, invincibil, înțelept, iubit, un Făt Frumos Prâslea cel Voinic Harap Alb etc all-in-one – ca personajele sale. Americanii au ajuns să creadă că-s exact ca-n filmele pe care le produc: viteji, drepți, înțelepți etc… Occidentul, ridicându-și timp de secole osanale singur (arte, civilizație, mode etc etc) a ajuns să creadă că așa e de la natură, nu că sunt mai întortocheate căile, că multe nu-s decât consecințe ale unor jafuri și omoruri, iar arta a fost făcută doar de câte unii, nu de toți… și așa mai departe.

Simplificând, e ca-n bancul cu șoricelul și elefantul, pe pod. Șoricelul zice, încântat, „ce mai tropăim!”

Semne bune anul are…

Carrefour  online și Telekom: azi e ziua lor de bajocorire a clienților.
Telekom îmi trimite o factură „reziduală” la terminarea contractului, pentru cele 8 zile din decembrie până la despărțire: factura e aproape egală cu abonamentul pe o lună (abonamentul enorm plătit pentru nimic).
Carrefour online: au un formular în care alegi clar când vrei să vină comanda, apoi stabilesc ei când au chef, altă zi, alte ore.

10891746_782292391835939_8155336076494447430_n

Big Brother

Degeaba se agită „serviciili” noastre să impună o și mai bigfrățească legea Big Brother – s-a dovedit, încă o dată, că  exact ce ar trebui să facă o astfel de chestie, nu face.
Parisul e împânzit de camere de supraveghere. Controlul e mult mai strașnic decât aici (unde, btw, astfel de măsuri se iau pentru intimidarea omului pașnic).
…și? rezultatul? Nu se știe exact nici măcar câți teroriști au fost și, pun pariu, ăia doi frați sunt doar bănuiți nu și dovediți că au și făcut nenorocirea. Nu de legi BB e nevoie, e nevoie de abandonarea ipocriziei și trecut la măsuri serioase: educație, de ambele părți. Dar cine s-o facă?

„Dragilor”

Știu că se vor grăbi mulți/multe să-mi explice, să-mi spună, să.
Nu ține. Chiar dacă e la mare modă – ca și cum mâncarea stricată ar fi vreodată la modă, hainele vechi și rupte ar fi șic, iar râgâitul în public ar semn de delicatețe politicoasă –  exprimarea „dragilor” îmi sună a adresare la mișto. Un miserupism ambalat într-o zâmbet de aprozar.

Gimnastica neuronului

Acum vreo două zile, televiziunile boceau în cor că, din lipsa banilor, românii (numai ei, restul sunt ok) și-au scurtat vacanța de Crăciun-Revelion. Azi, proteveul (n-am cercetat și restul corului) ciripește voios că, de data asta, românii (îmi place cum rostesc prompteristele și prompteriștii „â”-ul, lungit ușor și mugit corespunzător), dând tradiția, colindele, sarmalele, plugușorul, cozonacii și zăpada naibii, au plecat în vacanțe în insule exotice. Iubim generalizarea, ah!