Archive | Mai 2015

Mare = frumos

Emisiune de cultură, la Trinitas. Gazda, un domn în straie preoțești, (fost) director (și) în Ministerul Culturii. Invitatul – un reputat istoric. Tema este „Colecții și muzee bisericești”. Invitatul vorbește despre icoane vechi, despre obiecte valoroase atât din punct de vedere istoric, cât și estetic, gazda-și aduce aminte, brusc, despre o „agapă frățească , un moment de trăire creștinească, ortodoxă” la care au participat și câțiva cântăreți de muzică „populară”.
Îmi dau seama de câtă trăire creștinească poate fi vorba în timpul unei agape unde vin și cântăreți la modă, așa că ochii-mi cad pe crucea de aur, cât o tabletă generoasă, agățată de un lanț gros cât degetul.
Mă întreb, fără intenția de a supăra pe careva: cine a hotărât dimensiunile acestor „însemne” pentru popi?

P.S. Ieri, la sfințirea unei troițe, cineva spunea, admirând frumusețea troiței: „N-am văzut în viața mea ceva atât de mare!”

Anunțuri

David Letterman se retrage

Retragerea lui David Letterman e o tragedie interplanetară, sunt mii de postări pe zi, întrecerile pornite acum vreo două săptămâni între marile ziare și reviste americane (devenite, desigur, de interes intergalactic) acoperă spații enorme din noutățile de pe facebook (să nu vorbim și despre newsletterele din căsuțele de e-mail). Nici cele două cutremure din Himalaya n-au avut parte de atâtea râuri de vorbe.
Aș fi vrut să zic „să vezi cum va fi când se va retrage doamna Esca”, dar mi-am amintit cum a fost „retras”, pe șest, pe ușa din dos, Paul Grigoriu. Din faima căruia, apoi, s-au grăbit destui să-și taie o halcă, sperând că lumea-i va considera, subit, profesioniști cu adevărat (și poate c-au păcălit destulă lume). Dar dreptu-i că din talent n-au reușit. Ăla nu se ia și nici nu se lasă tăiat.

Feronerie

Ghiolbanul „de centru bucureștean” care a hotărât distrugerea gardului original (din fața blocului de pe colțul Dacia-Polonă), înălțând un beton pân-la cer și înlocuind feroneria elegantă cu o imitație mitocănească a ceea ce a fost (barele-s de patru ori mai groase – cele vechi erau plate, acestea au secțiune pătrată, totul fiind grosolan), ne-a spulberat și ultima iluzie: că poarta, mititică și delicată, va rămâne acolo. Aiurea! A apărut una ca de penitenciar, uriașă, întrecând în înălțime noul gard. Mâine, dacă am noroc, fac o poză 🙂

Fonduri și chitanțe

Autoritățile se vaită că fundația Arhimede le lua banii copiilor (25 de lei/ediție/copil) fără chitanță. Dar însăși școala nu dă chitanțe pentru banii încasați pentru nesfârșitele „fonduri” (de curățenie, de cadouri de Crăciun, de cadouri de 8 martie, de cadouri de sfârșit de an, de aniversări, cel al clasei și cel al școlii etc, etc, etc). În 12 ani de ani nu am văzut așa ceva, ba chiar părinții semnau (într-un caiet) că au dat banii! Cum ar fi să le dăm noi chitanțe supermarketurilor că am cumpărat de la ei, nu?
Știu, s-a venit apoi cu teoria (arogantă) că părinții donează de bunăvoie. Da, dar dacă nu donai „cât” trebuie și când trebuie, copilul era amenințat și, întotdeauna (da, întotdeauna), dacă nu se făcea „donația benevolă” în termenii impuși, elevul primea note mici și absențe (lucru extrem de educativ, de altfel, ca și ideea „fondurilor”). Mă întreb cum stă treaba acum…

De ce le urez băncilor faliment în chinuri

Adică pentru MareleTruică, Deontologul SRS și alde Adrian Sârbu the Tykoon, madam bancă dădea aiurea credite nerambursabile, în vreme ce mie madam bancă îmi returna un amărât de depozit cu 10% mai puțin decât am depus, „din motive de comisoane și taxe de administrare”

De aceea le urez băncilor niscai falimente în chinuri, că merită. Și acum, cu acel procent plătit aiurea pentru orice retragere de la bancomat. Păi să-și ia procentul de la firmele care nu acceptă plata cu cardul (cum sunt firmele de taximetrie, de exemplu)

Model românesc de sindicat

Reținem un  nume: Cristian Macarov, șeful Sindicatului Național al Polițiștilor Locali, ridicându-l în slăvi, la Telejurnalul de la TVR 2, pe șeful poliției locale din Iași și explicând că e normal ca acesta să-i dea o mână de ajutor primarului, cărând darurile și florile de nuntă. Iar faptul că polițiștii nu-s în locurile de unde se fură (a fost dat exemplul statuilor furate din Copou) e consecința numărului lor mic. La replica moderatorului – că or fi ei puțini, dar se duc să-i fileze pe prietenii primarului –  răspunsul a lipsit cu desăvârșire. Ar putea păre incredibil – dar nu e. Sunt destule „sindicate” inventate pe același model… 😦