Frizianul secuiesc – confesiunea lui Bence MAKKAI, antreprenor și designer

abcentenar

Copil fiind, am fost ocrotit. Evident, pe asta am aflat-o mai tîrziu. Am trăit faptul că sunt maghiar ca și cum aș respira. Pur și simplu am trăit.

Prima trezire la realitate a avut loc într-un relevion din anii 80. Ceașcă cuvînta, unul căuta artificiile, celălalt spunea ”nu deschide ușa de la balcon”, apoi ”ei, acum poți să-ți iei paltonul”. Am ciocnit paharele, ne-am pupat, An Nou Fericit. Apoi am așteptat și ora unu noaptea. Revelionul maghiar. Cu toate că părinții îmi explicau pe îndelete, n-am înțeles ce înseamnă asta. Dacă îmi era somn, m-am culcat pur și simplu. Nu m-a obligat nimeni să rămîn treaz.

A doua trezire. Revelion la Harghita-Băi, sunt cam la 17-18 ani ca și ceilalți. Suntem mulți, bem mult. Toată lumea bea de se strică, inclusiv vecinul care se bălăbănește în casa în care suntem noi, aducînd cu el o sticlă de pălincă cu chimen…

Vezi articolul original 494 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: