Dan Andrei Aldea: ”Am 67 de ani, dar în interiorul meu sunt exact ca la 17.”

Lucian Cremeneanu

Dan Andrei Aldea Dan Andrei Aldea (fotografie din colecția personală)

Dan Andrei Aldea s-a stabilit în Oradea în urmă cu doi ani și jumătate după o absență de trei decenii din România. Acum se pregătește pentru o nouă mutare, temporară, însă, undeva lângă București. Își va petrece verile acolo, iar iernile la Oradea. Eram curios cum s-a readaptat în România, cum îi este viața de zi cu zi… M-a primit cu amabilitate la o discuție chiar în toiul pregătirilor de mutare. Un balcon, o cafea, o oră și jumătate de discuții… În anumite momente ale conversației ni s-a alăturat și Dana, soția sa, cea căreia artistul îi datorează în mare măsură întoarcerea în România.

Lucian Cremeneanu: Domnule Aldea, care decizie a fost mai greu de luat: cea de a pleca din țară ori cea de a vă întoarce?

Dan Andrei Aldea: Nici una, nici alta. La plecare știam că aici nu mai am…

Vezi articol original 2.453 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Aur

Tot ce atinge se transformă în aur.

Aur-artă – o parte

Aur-bani, cealaltă, mai mare, mai degeaba. Trist e că el crede că și partea asta e tot artă (sunt mici semne, dar mici și doar semne).

Cum oare simte că e vorba despre artă în partea dintâi, când în a doua e complet insensibil? Sau se minte în așa hal, încât a ajuns să creadă?

Fir logic

„Urmează imagini care vă pot afecta emoțional”

Atunci, de ce le mai dai?
Pentru că cei care-ți asigură audiența sunt din categoria celor care nu se pot abține.

Audiența îți asigură publicitate. Ăia care fac publicitate vor audiențe mari. Dar chiar și audiențele mari merg la baie de câte ori începe „pauza de publicitate”. Sau schimbă canalul sau dau telefoanele alea urgente.

dr. Mihai Stoenescu

Doctorul lui Vladimir, un excepțional pediatru pe nume Mihai Stoenescu (Alin Olaru știe despre cine vorbesc), era o fire mai nervoasă. Părea ușor iritabil și aproape tot timpul se certa cu cei din jur, fie că erau prieteni, colegi, cunoscuți. Dar cel mai des se răstea la părinții pacienților săi. Și, curios lucru, răcnetele nu țineau seamă de statutul părintelui.
În schimb, cu copiii n-avea nicio treabă: comunica fără probleme cu ei, se jucau împreună de câte ori se putea, nu era niciodată încruntat când discuta cu ei.
Stând multă vreme în spital cu Vladimir (cap la cap, cam un an, poate mai mult), am nimerit un consult complet: dialogul cu un mic pacient (glume, râsete, poante) și instrucția făcută pe ton răstit părinților. La plecarea familiei, am îndrăznit să-l întreb de ce e atât de fioros cu cei mari. Nu s-a mirat (cred că l-au mai întrebat și alți o mie de inși), nu s-a enervat. A zis simplu:
– N-am timp de pierdut cu proști. Îți dai seama de la primele vorbe cu cine ai de-a face. Dacă vorbesc normal, încep să se tocmească. Sau uită. Sau fac ce vor ei, complet aiurea. Sau pur și simplu nu înțeleg nimic. Așa – sunt măcar atenți la ce spun…
Adesea… mda, adesea îmi vin minte vorbele lui: pierd o grămadă de timp.

(postată pe facebook în 2012, la 16 martie)

Pulover sport cu model norvegian – Model nr. 30

Tricotaje de mînă

Acest pulover sport, din lînă albă, cu o gaică la spate în model norvegian, se distinge prin simplitatea lui.
Se poate purta şi fără gaică.

poza 30Furnituri:
Circa 400 g lînă albă, 20 g lînă roşie, 20 g lînă neagră, andrele nr. 2 ½ şi 3 şi 5 andrele groase de ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea 61 cm.

Model:
I. Gulerul şi manşetele se tricotează în „punct de elastic” 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

II. Gaica, cu „modelul norvegian” după diagramă.

III. Restul se tricotează în „punct de jerseu”.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” 3 cm în înălţime, formînd tivul spatelui; urmează un rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate începînd de la acest rînd de ochiuri pe dos (se neglijează tivul).

Continuăm cu andrele nr. 3…

Vezi articol original 573 de cuvinte mai mult

Despre liniște (II)

„Câte nu spune omul la supărare, câte nu tace omul la bucurie…”

(postarea lui Nicu Alifantis, pe facebook)

tacere

Despre liniște (I)

„La sfârșitul vieții, nu ne vom mai aminti cuvintele dușmanilor noștri, ci tăcerile prietenilor noștri” – Martin Luther King

tacere